duminică, 12 decembrie 2010

PILDELE LUI SOLOMON





CAP. 9
CHEMAREA PRIETENEASCA A INTELEPCIUNII.

1. Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,



2. A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.



3. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii :

4. «Cine este neînţelept să intre la mine !» Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice :



5. «Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.



6. Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii !»



7. Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.

8. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască ; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.



9. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept ; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.



10. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.



11. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.



12. Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.

13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,

15. Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată :

16. «Cine este neînţelept să intre la mine !» Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice :

17. «Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun».



18. Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).


CAP. 10

DREPTATEA.

1. Pildele lui Solomon. Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.



2. Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege ; numai dreptatea scapă de la moarte.



3. Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept ; însă el respinge lăcomia celor fără de lege.



4. Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii.


5. Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.

6. Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege.

7. Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat.



8. Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui.



9. Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.

10. Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare ; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.



11. Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.

12. Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.



13. Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea ; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.

14. Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.


15. Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită ; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor.



16. Agonisita celui drept este spre viaţă ; roadele celui fără de lege spre păcat ;

17. Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte.


18. Cel care ascunde ura are buze mincinoase ; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.

19. Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.



20. Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.

21. Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.



22. Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor.

23. Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase ; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput.

24. De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte.

25. Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită.

26. Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă.

27. Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini.


28. Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.


29. Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi.

30. Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul.



31. Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.



32. Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea.

luni, 6 decembrie 2010

PILDELE LUI SOLOMON


CAP. 7
FERIREA DE DESFRANARE

1. Fiul meu ; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine.

2. Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.



3. Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale !



4. Spune înţelepciunii : «Tu eşti sora mea !», şi numeşte priceperea prietena ta,



5. Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.



6. Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii,

7. Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.

8. El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei.

9. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii.

10. Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă ;

11. Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă ;

12. Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.

13. Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise :

14. «Trebuia să aduc jertfe de pace ; astăzi am împlinit făgăduinţele mele ;

15. Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit.

16. Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de în din Egipt,

17. Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon.


18. Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,

19. Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,

20. Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină !»

21. Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale

22. El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană,

23. Până când o săgeată îi străpunge ficatul ; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa.



24. Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele !

25. Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei,



26. Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.

27. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii.


CAP. 8

DESPRE ADEVARATA INTELEPCIUNE

1. Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său ?



2. Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,

3. Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare :

4. «Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor.

5. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă !



6. Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept ;



7. Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege.



8. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost ;



9. Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa.

10. Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat,

11. Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.


12. Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială.



13. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.



14. Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.

15. Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea.



16. Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului.

17. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc.



18. Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea.



19. Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit.



20. Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte,

21. Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor.

22. Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui ; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.


23. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.


24. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.

25. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.



26. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,

27. Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo ; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,

28. Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,



29. Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,



30. Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui ;


31. Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.


32. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă ! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele !



33. Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi.

34. Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele !



35. Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul ;


36. Iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea».

miercuri, 10 noiembrie 2010

PILDELE LUI SOLOMON



CAP. 5
FERIREA DE DESFRANARE. INDREPTAREA SPRE CURATIE.

1. Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta,

2. Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa.

3. Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul,

4. Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri.

5. Picioarele ei coboară către moarte ; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii.

6. Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde.

9. Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele.


8. Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei.

9. Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără de milă ;

10. Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia ;

11. Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă,


12. Şi să zici : «Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea ?

13. De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea ?

14. Puţin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare şi în mijlocul obştei».

15. Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău.

16. Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe.

17. Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine !

18. Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe.

19. Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea ; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze.

20. Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute ?

21. Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui.

22. Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat.

23. El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri.



CAP. 6
INDEMN LA MUNCA CINSTITA SI LA VIATA CURATA

1. Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul,

2. Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale.

3. Fă dar, fiul meu, aceasta : o, izbăveşte-te. Şi fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te şi cazi la picioarele aproapelui tău şi-l roagă ;

4. Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale.


5. Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului.

6. Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte !

7. Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor,

8. Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.


9. Până când, leneşule, vei mai sta culcat ? Când te vei scula din somnul tău ?

10. «Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate !»

11. Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.


12. Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.

13. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.

14. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă.

15. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.

16. Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său :

17. Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,

18. Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,

19. Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.

20. Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale.

21. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău.

22. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi ; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine.

23. Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.

24. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine.

25. Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei.


26. Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ.

27. Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă ?

28. Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile ?

29. Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său : nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit.

30. Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea ;

31. Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui.


32. Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel ;

33. El nu dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge.

34. Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării ;

35. El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.

duminică, 7 noiembrie 2010

PILDELE LUI SOLOMON



CAP. 3

INDEMNARE LA FAPTE BUNE. LAUDA INTELEPCIUNII.


1. Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele,

2. Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire îi se vor adăuga.

3. Mila şi adevărul să nu te părăsească ; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale ;

4. Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

5. Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile tale gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale.

7. Nu fii înţelept în ochii tăi ; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău ;

8. Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale.

9. Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale.


10. Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile

tale.

11. Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui,


12. Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag.


13. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere,

14. Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur.


15. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe ; nici un rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea ; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea.

16. Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi slavă ; din gura ei iese dreptatea ; legea şi mila pe limbă le poartă.

17. Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii.

18. Pom al vierii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi.

19. Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile.


20. Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă.

21. Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi ; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială,

22. Căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău.

23. Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul tău nu se va poticni.

24. De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce.


25. Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi,


26. Că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul tău de cursă.

27. Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi


28. Nu spune aproapelui tău : «Du-te şi vino, mâine îţi voi da !», când poţi să-i dai acum.


29. Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte fără grijă lângă tine.

30. Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău.

31. Nu râvni să fii ca omul silnic şi nu alege nici una din căile lui ;

32. Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepţi El este mai aproape.


33. Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi binecuvântează adăposturile celor drepţi.

34. De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har.

35. Cei înţelepţi vor moşteni mărirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocară.


CAP. 4



INLATURAREA PRILEJULUI SPRE PACAT.

1. Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială,

2. Căci eu vă dau învăţătură bună : Nu părăsiţi povaţa mea.

3. Căci şi eu am fost fecior la tatăl meu, singur, şi cu duioşie iubit la mama mea

4. Şi el mă învăţa şi-mi zicea : «Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzeşte poruncile mele şi vei fi viu.


5. Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere ! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele !

6. Nu o lepăda şi ea te va păzi ; iubeşte-o şi ea va sta de veghe.

7. Iată începutul înţelepciunii : Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea.



8. Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa ; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa.


9. Ea va pune cunună de daruri pe capul tău şi te va împodobi cu diademă de mare cinste.


10. Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi.



11. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii.



12. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni.


13. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta.


14. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi.


15. Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe ;


16. Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă.



17. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire.



18. Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare ;



19. Iar calea celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica.


20. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele ; la poveţele mele pleacă-ţi urechea ta !



21. Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale,


22. Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru tot trupul omenesc.



23. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa.



24. Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia.

25. Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute.

26. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite.



27. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău.



28. Căci cărările drepte le păzeşte Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele.


29. El va face drepte căile tale şi mergerea ta o va face să fie în pace.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

PILDELE LUI SOLOMON



CAP. 1
CUM DE DOBANDESTE SI CUM SE PIERDE INTELEPCIUNEA.


1. Pildele lui Solomon, fiul lui David,

2. Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,

3. Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,


4. Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.

5. Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,


6. Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.

7. Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii ; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.

8. Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.

9. Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău şi ca o salbă împrejurul gâtului tău.


10. Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,


11. Dacă-ţi spun : «Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,


12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.

13. Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,

14. Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi !»

15. Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale ; abate piciorul tău din cărarea lor,

16. Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.

17. Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor !

18. Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.

19. Aceasta este soarta celor lacomi de câştig ; lăcomia le aduce pierderea vieţii.

20. Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.


21. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase ; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul :

22. «Până când, proştilor, veţi iubi prostia ? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia ? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa ?

23. Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.

24. Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte ! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama !


25. Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit.

26. De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,


27. Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.

28. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde ; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,

29. Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,

30. Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.

31. Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor,

32. Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte ;

33. Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme».




Capitolul 2

INVATATURA INTELEPCIUNII.




1. Fiul meu, de vei primi poveţele mele şi sfaturile mele de le vei păstra,

2. Plecându-ţi urechea la înţelepciune şi înclinând inima ta spre bună chibzuială,


3. Dacă vei chema prevederea şi spre buna-cugetare îţi vei îndrepta glasul tău,

4. Dacă o vei căuta întocmai ca pe argint şi o vei săpa ca şi pe o comoară,


5. Atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu,

6. Căci Domnul dă înţelepciune ; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea ;

7. El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi ; El este scut pentru cei ce umblă în calea desăvârşirii ;

8. El păzeşte căile dreptăţii şi pe cărarea celor cuvioşi ai Lui stă de veghe.

9. Atunci tu vei înţelege dreptatea şi buna judecată, calea cea dreaptă şi toate potecile binelui.

10. Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău,

11. Când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi,

12. Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună,

13. De cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase,


14. De cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortochiate,

15. Ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe.

16. Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia, de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare,

17. Care lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită de legământul Dumnezeului ei,

18. Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad ;

19. Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi niciunul nu mai află cărările vieţii.

20. Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni şi păzeşte cărările celor drepţi,


21. Căci cei drepţi vor locui pământul şi cei fără de prihană vor sălăşlui pe el ;

22. Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei necredincioşi vor fi smulşi de pe el.

joi, 23 septembrie 2010

Parintele Cleopa - Despre ispitele celor smeriti si ale celor mandri




Dumnezeu nu ingaduie a se ispiti toti oamenii la fel ci cu mare deosebire si felurime, dupa a Sa negraita si neajunsa de minte intelepciune.
Ilie Cleopa

ISPITELE CELOR SMERITI ( se fac spre sporirea si cresterea sufletului )

- nehotararea
- ingreunarea trupului
-slabanogirea trupului
-trandavirea
-zapaceala cugetarii
-imputinarea nadejdii
-lipsirea ajutorului omenesc
-lipsa celor de trebuinta trupesti

ISPITELE CELOR MANDRI:

-lipsirea puterii de intelepciune
-simtirea iute a cugetarii curviei
-a se mania degraba
- a certa pe altii
- a avea ganduri de hula asupra numelui lui Dumnezeu
-a avea intelegeri nebune pline de ras
-a fi defaimati de oameni si cinstea lor a fi pierduta
-pofta de a se amesteca impreuna si a petrece cu lumea
-de a graii si a barfii nebuneste totdeauna
-a nascoci intru sine pururea vre-o noutate prin minciuni

Ispitele trupesti:

- intamplari dureroase din care nu mai pot scapa
-intalniri cu oameni rai si fara de Dumnezeu
-cad in mainile unor oameni care-i necajesc pe ei
-inima lor se porneste sa cada din frica lui Dumnezeu
-au caderi mari de pe stanci, de la locuri inalte

joi, 10 iunie 2010

Cele mai grele vami ale vazduhului


Ioan Iacob 'Hozevitul' le enumera:



-desfranarea

-betia

-uciderea de prunci

-mandria

-necredinta

-osandirea altora

-lenevirea

-zgarcenia

-ura

-lacomia

-eresurile

Semnul fiarei


Ilie Cleopa talcuieste semnul fiarei ca fiind:

Primul sase inseamna:
- MINTE FARA DE JUDECATA (adica plina de iutime,de razbunare si ucidere)

Al doilea sase inseamna:
-POFTA FARA DE MINTE (desfrul,sodomia,betia)

Al treilea sase:
-MINTE PLINA DE IMAGINATIE(imaginatia este numita si podul necuratului) sau...( oamenii vor fi amagiti cu tot felul de griji,ganduri,tulburari si patimi incat nu vor mai avea timp sa se roage,sa citeasca si sa cugete la moarte.

Cum putem scapa de egoism?










Parintele Cleopa afirma ca putem scapa de egoism astfel:

-prin nepretuirea de sine

-rugaciune

-post

-deasa spovedanie

luni, 8 martie 2010

Acatistul Sfantului Nectarie


Dupre obicinuitul inceput, se zice:



Troparul:

Pre cel nascut in Silivria si ocrotitorul Eghinei, pre cela ce s-a aratat in vremurile din urma prieten adevarat al vartutii, pre Sfantul Ierarh Nectarie sa-l cinstim cei credinciosi ca pre un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, ca izvoraste bogate tamaduiri celor ce striga cu evlavie: Slava lui Hristos, Celui care te-a slavit! Slava Celui care minunat te-a aratat! Slava Celui care lucreaza printru tine tuturor tamaduiri!


Apoi se zic Condacele si Icoasele:



Condacul 1

Veniti, ucenicilor ai lui Hristos, care insetati dupre imparatia cea cereasca, sa ii aducem laude iubitului nostru ocrotitor, Sfantul Ierarh Nectarie. Si, multumindu-i pentru nemasurata sa dragoste fata de noi, sa’i cantam intr’un glas: Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Icosul 1

Precum oarescand marele ierarh Nicolae, carele fusese intemnitat pentru ca l-a palmuit pre ereticul Arie, fost-a mangaiat de Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, asa si tu ai fost mangaiat cand ai fost aruncat intru temnita prigonirilor, iar Sfantul Nicolae aratatu-ti-s-a in vis, spunandu-ti: „Eu te voi inalta sus, sus de tot...” Prin care minune ni se arata noua masura sfinteniei tale, ca sa iti cantam:

Bucura-te, bucurie a Bisericii drept-slavitoare;

Bucura-te, dar daruit lumii de catre Cela ce se daruieste pre Sine celor credinciosi;

Bucura-te, reazim al calugarilor si al mirenilor;

Bucura-te, pilda pentru pastorii de suflete;

Bucura-te, incununare a ierarhilor;

Bucura-te, ca dispretuit fiind de oamenii pacatosi, imbratisat ai fost de Sfantul ierarh Nicolae;

Bucura-te, ca nu ne mai trebuieste alta marturie despre sfintenia ta;

Bucura-te, ca pustnicului athonit i s’a descoperit ca esti puternic prigonitor al ingerilor cazuti;

Bucura-te, dascal al celor care se straduiesc sa invete theologia, sporind intru rugaciune;

Bucura-te, hram al multor biserici si paraclise;

Bucura-te, icoana a lui Hristos zugravita de Duhul Sfant in vremile din urma;

Bucura-te, apostole al mantuirii;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 2-lea

Intrebandu-te Hristos in vis care este pricina pentru care plangi, raspunsu-i-ai a doua zi, scriindu-i ca saracia, frigul si foametea intuneca frumusetea copilariei tale. Si, dintru randuiala dumnezeiasca, deschizand scrisoarea ta, Themistokle negutatorul s’a sarguit a’ti trimite cele spre trebuinta, iara tu, vazand cum raspuns-a Dumnezeu la cerintele tale, L-ai laudat cu ochii inlacrimati, cantandu-I: Aliluia!



Icosul al 2-lea

Nu de un negutator precum Themistokle au trebuinta copiii cei necajiti, ci de tine, Sfinte Nectarie, stiind ca dragostea ta vine intru intampinarea lipsurilor lor, ajutandu-le cum nici un negutator nu poate a le ajuta. Ca primind sprijinul tau, sa li se usce lacrimile si sa cante tie, cu inima plina de bucurie:

Bucura-te, cela ce i-ai scris Domnului despre ale tale necazuri;

Bucura-te, cela ce ne indemni a grai lui Dumnezeu necazurile noastre;

Bucura-te, ca Hristos a primit a ta epistolie si ti-a trimis prin Themistokle negutatorul cele de trebuinta;

Bucura-te, ca Hristos ne trimite prin tine ceea ce ne este de folos spre a merge pre calea mantuirii;

Bucura-te, dascal al copiilor evlaviosi care cauta adevarata intelepciune;

Bucura-te, dezlegare a pantecelor celor neroditoare;

Bucura-te, ca usurezi durerile nasterii cand maicile te cheama intru ajutor;

Bucura-te, vazand pre pruncii care primesc la botez al tau nume;

Bucura-te, ca ne povatuiesti sa nu cautam ajutor de la oameni, ci de la Dumnezeu;

Bucura-te, cela ce ai trudit din greu spre a-ti ajuta familia;

Bucura-te, ca ii ajuti pre oamenii fara de slujba sa isi gaseasca de lucru;

Bucura-te, apostole al cumpatarii;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 3-lea

Pe nedrept fost-ai prigonit in Alexandria din pricina urzelilor dracesti. Iara tu ai purtat fara a te tulbura crucea rabdarii, invatandu-i pre toti cei prigoniti sa se roage pentru prigonitorii lor si Domnului sa-I cante: Aliluia!



Icosul al 3-lea

Ca o sluga credincioasa fost-ai urmator vartutilor Stapanului tau, Carele S’a rugat pentru cei care Il rastigneau pe lemnul Crucii, si te-ai rugat pentru cei ce te-au rastignit pe Crucea rabdarii. Pentru care, folosindu-ne de vartutea ta, zicem tie cu glas de bucurie:

Bucura-te, sprijinitor al celor apasati de rautatea celor vicleni;

Bucura-te, ca te-ai rugat pentru luminarea celor ce te nedreptateau;

Bucura-te, ca nu te-ai gandit la binele tau, ci numai la binele Bisericii;

Bucura-te, ca nu te-ai tulburat de hulele celora care nu au vrut sa asculte invataturile tale;

Bucura-te, cela ce l-ai ajutat pre Luchian cel bolnav sa nu isi piarda slujba;

Bucura-te, ca fara sa te scarbesti, ai facut in locul lui curatenie in locasul seminarului;

Bucura-te, ca, pentru smerenia ta, Hristos ti-a primit osteneala ca pre o nevointa pustniceasca;

Bucura-te, ca fiind prigonit pe nedrept, rabdat-ai mucenicie fara-de-sange;

Bucura-te, pavaza a crestinilor batjocoriti pentru credinta lor;

Bucura-te, cela ce ne inveti a primi defaimarile necredinciosilor ca pre niste cununi de mult pret;

Bucura-te, apostole al rabdarii;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 4-lea

Socotit-ai ca sufletele din obstea Cuvioasei Xenia aveau trebuinta de tine si ai venit cu dragoste intru Eghina, spre a le fi povatuitor celor ce vroiau sa urce pre scara desavarsirii. Iar ele, cu multumire, au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!



Icosul al 4-lea

Mai mult decat ucenicele tale din Eghina, care lepadand lumea au ascultat chemarea cea cereasca, avem noi trebuinta de povatuirea ta, sfinte al lui Dumnezeu, pentru ca ispitele ne invaluie si patimile ne apasa, si nu gasim iesire dintru fundatura in care ne aflam. Dar nadajduind spre ajutorul tau iti cantam:

Bucura-te, indrumator al monahilor si al monahiilor care au lepadat intelepciunea acestui veac;

Bucura-te, pavaza a mirenilor care duc o viata jertfelnica;

Bucura-te, ca aduci linistea manastirii in casele acestora;

Bucura-te, cela ce ii iubesti pre cei care poarta in inimi dragostea pentru aproapele;

Bucura-te, luminator al duhovnicilor pentru rugaciunile ucenicilor;

Bucura-te, mana intinsa crestinilor pentru rugaciunile preotilor;

Bucura-te, ocrotitor al copiilor pentru rugaciunile parintilor;

Bucura-te, inteleptitor al parintilor pentru rugaciunile fiilor;

Bucura-te, chivot al rugaciunii de care atingandu-se crestinii gusta dintru pacea veacului ce va sa vie;

Bucura-te, ca ii ajuti pre crestini sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu;

Bucura-te, raza a virtutii pre care intunericul acestei lumi nu o poate covarsi;

Bucura-te, apostole al desavarsirii;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!





Condacul al 5-lea



Mahnitu-s-a batranul pescar vazand ca marea era plina de pesti rapitori si osteneala sa ramanea fara rod. Tu ai blagoslovit cu credinta navodul lui si prin rugaciuni ai izgonit pestii cei rapitori, pentru care pescarul a multumit lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!



Icosul al 5-lea

Si noi suntem incercati de ale vietii greutati, si noi suntem intristati vazand cum pestii necazurilor au patruns in marea sufletelor noastre. Si, stiindu-ne neputintele alergam la ajutorul tau, precum pescarul de odinioara. Arata-ne puterea mijlocirilor tale, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca sa iti cantam cu inima multumitoare:

Bucura-te, ca ii ajuti pre cei covarsiti de necazuri;

Bucura-te, cela ce cu dragoste alungi deznadejdea dintru inimile noastre;

Bucura-te, ca dai hrana celor ce flamanzesc;

Bucura-te, ca ii imbraci pre cei goi;

Bucura-te, liman al celor fara de adapost;

Bucura-te, cela ce ai pedepsit pre cel ce nu voia sa isi ajute aproapele;

Bucura-te, ca ii indemni pre cei pedepsiti de Dumnezeu sa isi cunoasca pacatele;

Bucura-te, prieten care sari intru ajutorul celor napastuiti si al celor apasati de singuratate;

Bucura-te, ca tanarului care vroia sa se ucida pre sine’si, i-ai intors cugetul cel rau;

Bucura-te, ca ai fost din nou parinte pentru fiica celuia ce isi ucisese fratele;

Bucura-te, noule ierarh Nicolae, carele ai purtat grija de mantuirea ei si a surorilor sale;

Bucura-te, apostol al ajutorului Dumnezeiesc;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 6-lea

Cine poate grai multimea minunilor tale, sfinte al lui Dumnezeu? Ca toti cei care te-au chemat intru ajutor au fost mangaiati intru nevoile lor. Si dimpreuna cu bolnavii care au primit prin tine tamaduire minunata, canta lui Dumnezeu: Aliluia!



Icosul al 6-lea

Apasatoare este crucea bolii, Sfinte Nectarie, si inca mai grea este atuncea cand nu vedem intru ea leacul trimis de Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor noastre. Cerand de la tine sa te rogi lui Dumnezeu pentru inteleptirea celora ce cartesc din pricina bolilor, rugamu-te sa le vii intr-ajutor, tamaduindu-i degraba, ca sa-ti cante impreuna cu noi:

Bucura-te, ca aratandu-te grabnic tamaduitor, indata dupa adormirea ta ai vindecat un bolnav;

Bucura-te, ca cei tamaduiti de tine au marturisit harul tau;

Bucura-te, ceresc doctor fara de arginti, ajutator al doctorilor pamantesti;

Bucura-te, ca usurezi durerile celor ce se inchina la ale tale sfinte moaste;

Bucura-te, ca cei ce se roaga in fata icoanei tale primesc puterea de a indura boala;

Bucura-te, izgonitor al duhurilor necurate si al capateniilor lor;

Bucura-te, cela ce ai tamaduit si tamaduiesti cele mai grele suferinte;

Bucura-te, stiind ca la Dumnezeu nici o boala nu este fara de leac;

Bucura-te, cela ce ai purtat crucea bolii fara sa cartesti;

Bucura-te, ca in chip minunat ai fost tamaduit de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu;

Bucura-te, ca acum te rogi ei pentru tamaduirea celor bolnavi;

Bucura-te, apostole al vindecarilor trupesti si sufletesti;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 7-lea

Dupre trecerea ta la Domnul, in chip minunat te-ai aratat oamenilor care aveau trebuinta de sprijinul tau, spre a le fi calauza pe calea mantuirii. Si noi, desi nu am primit un asemenea semn, ne-am impartasit de bucuria lor cand am aflat despre aratarile tale, si I-am cantat lui Dumnezeu intr-un cuget cu ei: Aliluia!



Icosul al 7-lea

Vedem ca se imputineaza credinta si cum sa raspandeste apostazia si desfraul. Dar, luand aminte la grija pe care ai facut-o aratata celor carora te-ai infatisat dupa adormire, nu ne vom teme de povara ispitelor, ci vom nadajdui intru ajutorul tau. Pre multi i-ai ajutat, aratandu-te lor, dar pre si mai multi i-ai ajutat fara ca ei sa stie de unde le vine ajutorul. Stiind aceasta, iti multumim, graind:

Bucura-te, ca si dupre moarte propoveduiesti credinta ortodoxa;

Bucura-te, mangaindu-i pre crestinii carora te arati in chip minunat;

Bucura-te, ca auzind despre aratarile tale, multi dobandesc nadejde intru ajutorul tau;

Bucura-te, cela ce te-ai aratat de multe ori ucenicului tau, Cuviosul Filothei;

Bucura-te, ca te arati celora ce au trebuinta de mangaierea ta cea sfanta;

Bucura-te, ca nu te arati celora ce cauta cu mandrie semne minunate;

Bucura-te, ca dupre ce te-a vazut fara sa isi dea seama ca ai murit, jandarmul a crezut lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca parintele ce iti purta numele a ascultat a ta cerinta de a-ti ridica un paraclis;

Bucura-te, cela ce ai venit ca un pelerin la biserica sa;

Bucura-te, ca ai fost vazut si de alti credinciosi;

Bucura-te, ca primind blagoslovenia ta, Nectarie ieromonahul a fost tamaduit prin rugaciunile tale;

Bucura-te, apostole al biruirii legilor firii prin harul Celui ce a facut cerul si pamantul;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facator de minuni!



Condacul al 8-lea

Simtind dintru departare mireasma sfintelor tale moaste, tanara desfranata a venit la mormantul tau, infiorandu-se. Si daruindu-ti podoaba ei cea de mult pret drept multumire ca i-ai infatisat calea catre Hristos, s-a lepadat de pacatele ei, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!



Icosul al 8-lea

Nu avem pocainta desfranatei, Sfinte Nectarie, si marea patimilor se lupta sa ne traga intru adancuri. Dar avem nadejde in ajutorul tau cel puternic si, rugandu-te sa ne ridici dintru caderea in care ne aflam, iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, primind darul pacatoasei dimpreuna cu lacrimile ei;

Bucura-te, cela ce nu te scarbesti a-i ajuta pre pacatosii ce se pocaiesc;

Bucura-te, ca ii inveti pre crestini sa se improtiveasca desfraului si patimilor;

Bucura-te, vazand roadele pocaintei noastre;

Bucura-te, cela ce ii indrumi pre pacatosi spre scaunul spovedaniei;

Bucura-te, tunel carele ii trezesti pre cei cari ascund pacatele, batjocorind Taina Spovedaniei;

Bucura-te, duhovnic sfant carele ii ajuti pre crestini sa isi gaseasca pastorii de care au trebuinta;

Bucura-te, cela ce te rogi pentru indreptarea noastra;

Bucura-te, ca ori de cate ori cadem in pacate, ne ajuti sa ne ridicam;

Bucura-te, mangaietor al celora cari se lupta cu ispitele si se leapada de mandrie;

Bucura-te, glas al Evangheliei carele mustri pacatele pe cari lumea le socoteste nevinovate;

Bucura-te, apostole al pocaintei tamaduitoare de suflete;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 9-lea

Urmas al Sfantului Marcu al Efesului te-ai aratat, aparand credinta cea neprihanita de ratacirile ereticilor, si pentru ravna ta Dumnezeu te-a primit in ceata Cuvantatorilor de Dumnezeu, impreuna cu care canti neincetat: Aliluia!



Icosul al 9-lea

Aparator ravnitor al predaniilor Sfintilor Parinti ai fost, Nectarie Sfinte, spre obida celora care pretuiau mai mult cugetarea omeneasca decat pre cea insuflata de Dumnezeu. Pentru care te laudam, graind:

Bucura-te, ca ne inveti sa unim dreapta-faptuire cu dreapta-cugetare;

Bucura-te, rudenie dupa duh a Sfantului Marcu, noul apostol din Efes;

Bucura-te, prieten al Sfantului Fotie, inteleptul patriarh al Constantinopolei;

Bucura-te, vestitor al invataturilor Sfintei Biserici;

Bucura-te, aparatorule al celora ce iubesc predaniile Sfintilor Parinti;

Bucura-te, ca asemenea Sfantului Maxim Grecul, ai rabdat prigoana de la cei de o credinta cu tine;

Bucura-te, ca urmand aceluia, ai vadit ratacirile ereticilor;

Bucura-te, ca fara sa te scarbesti de cei de alte credinte, scarbitu-te-ai de minciunile lor;

Bucura-te, pilda ierarhilor cari apara credinta ortodoxa;

Bucura-te, potrivnic al celora cari rastalmacesc adevarul;

Bucura-te, bucurie a celora prigoniti pentru Hristos;

Bucura-te, apostol ravnitor al dreptei credinte;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 10-lea

Din lucrarea vrajmasului, pentru pacatele unor credinciosi sau chiar ale unor nevrednici slujitori ai altarului, unii oameni se smintesc si se departeaza de Biserica. Pune inaintea lor chipul vietuirii tale jertfelnice, o, sfinte al lui Dumnezeu, si, intorcandu-i pre drumul cel bun, invata-i sa cante dimpreuna cu tine: Aliluia!



Icosul al 10-lea

In focul incercarilor putina credinta avem, sfinte al lui Dumnezeu, si intru ale noastre inimi cu usurinta se cuibaresc indoiala si deznadejdea. Nu voim sa fim osanditi pentru aceasta de catre Dreptul Judecator, Nectarie Sfinte, ci vrem ca prin ale tale rugaciuni sa fim intariti intru credinta, intru nadejde si intru dragoste, pre care dobandindu-le sa iti cantam:

Bucura-te, ca multi sunt cei ce citesc ori afla despre viata ta cea minunata;

Bucura-te, ca ei te cheama sa le fii ocrotitor;

Bucura-te, ca cei slabi se intaresc prin a ta dragoste;

Bucura-te, alinare a sufletelor zdrobite de incercari;

Bucura-te, indepartand indoiala din inimile noastre;

Bucura-te, invatandu-ne sa nu fim tulburati de sminteala pre carea o imprastie diavolul;

Bucura-te, povatuindu-i pre crestini sa paraseasca pacatul si minciuna;

Bucura-te, balsam pentru inimile ranite de pacat;

Bucura-te, cela ce ne-ai invatat sa nu amestecam lumina cu intunerecul;

Bucura-te, ca gonesti necredinta cu cari ne ispitesc duhurile necurate;

Bucura-te, marturie a imparatiei cerurilor;

Bucura-te, apostole al vartutii pentru pastori si pastoriti;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 11-lea

Trupul tau a devenit Templu al Duhului Sfant si moastele tale au izvorat buna-mireasma, vadind harul pre carele l-ai primit de la Dumnezeu. Si, inchinandu-se sfintelor tale moaste, cei credinciosi prind putere intru lupta cea duhovniceasca, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!



Icosul al 11-lea

„Eu L-am rugat pre Dumnezeu ca moastele mele sa fie impartite in intreaga lume”, i-ai spus femeii carea se intristase, nestiind pricina pentru care la multa vreme dupre adormirea ta, trupu-ti parea sa se supuna legilor firii. Si din oasele tale au izvorat mir, de a carui mireasma s-au minunat credinciosii din toata lumea care s-au invrednicit sa primeasca in bisericile lor cate o particica dintru ale tale sfinte moaste. Pentru care iti canta:

Bucura-te, ca Domnul a voit ca lumea intreaga sa afle de sfintenia ta;

Bucura-te, ca trupul tau a fost biserica vie;

Bucura-te, ca inima ta a fost altar al lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca atunci cand monahiile vrut-au sa iti puna epitrahilul pre sfintele-ti moaste, ti-ai ridicat capul;

Bucura-te, ca desi te desfatezi de frumusetile raiului, nu te departezi de cei cari te cinstesc;

Bucura-te, ca rugandu-se la al tau mormant, monahiile au prins aripi duhovnicesti;

Bucura-te, ca urmand povetele tale, Cuvioasa Xenia igumena a primit alese daruri duhovnicesti;

Bucura-te, ca ucenica ta a dobadit a vederii cu duhul harisma;

Bucura-te, ca inchinandu-se la racla ta, Cuviosul Filothei a ravnit a-ti urma pre calea sfinteniei;

Bucura-te, ca si dupre ce trecut-ai la Domnul, i-ai indrumat pasii spre intrarea intru imparatia cea cereasca;

Bucura-te, vazandu-i pre credinciosii cari afland despre vietuirea ta, pun inceput bun mantuirii;

Bucura-te, apostole al sfintirii crestinilor in vremile din urma;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 12-lea

Tamaduind-o de a ei boala pre femeia ce purta numele Sfintei Parascheva, ai mustrat-o mai apoi ca nu a sarguit sa marturiseasca altora al tau ajutor. Si, primind cu smerenie mustrarea ta, ea a scris de indata cum ai vindecat-o, indemnandu-ne sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!



Icosul al 12-lea

Pentru a nu fi mustrati ca femeia aceea, chiar de nu avem priceperea de a marturisi minunile tale, nu vom tacea a le grai altora despre ajutorul pre carele il dai celora cari se roaga tie. Pentru ca dimpreuna cu noi si dansii sa te laude cu glas de bucurie, spunand:

Bucura-te, ocrotitorule, de minuni savarsitor;

Bucura-te, ierarh facator de minuni;

Bucura-te, mare facatorule de minuni;

Bucura-te, ca nu ne saturam a-ti aduce lauda;

Bucura-te, floare aleasa a raiului;

Bucura-te, prieten al crestinilor care dau marturie despre puterea ta;

Bucura-te, invatandu-ne sa marturisim ale tale minuni;

Bucura-te, ca nu vrei sa tinem lumina sub obroc;

Bucura-te, primind rugaciunile celor credinciosi cari au nadejde intr-ajutorul tau;

Bucura-te, ca nemasurata multime ti-a multumit pentru ajutor;

Bucura-te, mustratorule al celor nerecunoscatori;

Bucura-te, apostole al minunilor lui Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!



Condacul al 13-lea

O, Sfinte Nectarie, sprijin al celor care Il marturisesc si Il vor marturisi pre Hristos printr-a lor viata, rabdand felurite prigoane din partea vazutilor si nevazutilor vrajmasi, ocroteste-i cu puterea ta pre toti crestinii, usurandu-le suferintele si intarindu-i intru lupta cea duhovniceasca, pentru ca dimpreuna cu tine sa cante Dumnezeului celui Viu: Aliluia!


Acest Condac se zice de trei ori.

Apoi iarasi se zice Icosul intai: Pre cum oarescand marele ierarh Nicolae... si Condacul intai: Veniti, ucenicilor ai lui Hristos... Apoi se zice aceasta:



Rugaciune catre Sfantul Ierarh Nectarie

O, preasfinte si intru tot laudate, mare facatorule de minuni Nectarie, primeste aceasta putina rugaciune de la noi, nevrednicii robi, caci catre tine, ca de la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat scapand, si catre sfant chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinti ne rugam tie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi saracia si ticalosia noastra. Vezi ranile sufletelor si ale trupurilor noastre. Rugamu-ne tie, Nectarie Sfinte, sarguieste de ne ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni, si ne sprijineste pre noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu trece cu vederea pre noi, ticalosii si scarbitii, ca stim, sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astazi luminat vietuiesti intru imparatia cea gatita sfintilor, fiindca ne-am incredintat ca si dupre mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la ajutorul tau si cu credinta ti s’a rugat, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pre tine, de minuni facatorule, si trecutu-l-ai cu vederea? Sau cui, intru dureri fiind, si spre ajutorul tau alergand, nu i-ai usurat suferinta?


Minunile si ajutorul tau ne-au facut si pre noi, ticalosii si scarbitii, sa te chemam intru ajutor. Auzit-am ca trupul tau a ramas neputrezit, pentru a intari intru noi credinta in inviere. Auzit-am si ca din dragoste pentru norodul credincios, mai apoi L-ai rugat pre Dumnezeu ca binecuvantarea sfintelor tale moaste sa se raspandeasca in toata lumea. Stim, o, alesule ierarhe, de multimea tamaduirilor pre care le-ai savarsit, nou doctor fara de arginti aratandu-te. Nu cunoastem nici suferinta si nici durere, pre care sa nu le poti alina. Nu cunoastem nici o boala careia tu sa nu ii poti aduce tamaduire, daca tamaduirea este spre mantuirea celor ce se roaga tie. Dar mai mult decat atat, nu numai ca ai tamaduit boli despre cari doctorii ziceau ca nu pot fi tamaduite, ci si pre multi bolnavi i-ai ajutat a se intari intru credinta si intru rabdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.


Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au facut si pre noi a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si sprijin minunat. Drept aceea, suntem incredintati ca pre tot cela ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelasi esti, sfinte, precum atunci cand i-ai ajutat pre cei cari au alergat la tine. Slaba este credinta noastra, dar fiind scarbiti si pagubiti, la tine alergam cu credinta si cu lacrimi. Ingenunchind, rugamu-ne tie, Sfinte Ierarhe Nectarie, sa te rogi pentru noi lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea rugaciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit intru cerestile locasuri.


Catre Acela roaga-te, ca sa fim si noi ajutati si miluiti pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbaviti, ca sa laudam si sa binecuvantam si sa slavim intru tot laudatul si prea puternicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.