PILDELE LUI SOLOMON

CAP. 1
CUM DE DOBANDESTE SI CUM SE PIERDE INTELEPCIUNEA.


1. Pildele lui Solomon, fiul lui David,

2. Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,

3. Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,


4. Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.

5. Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,


6. Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.

7. Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii ; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.

8. Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.

9. Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău şi ca o salbă împrejurul gâtului tău.


10. Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,


11. Dacă-ţi spun : «Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,


12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.

13. Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,

14. Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi !»

15. Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale ; abate piciorul tău din cărarea lor,

16. Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.

17. Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor !

18. Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.

19. Aceasta este soarta celor lacomi de câştig ; lăcomia le aduce pierderea vieţii.

20. Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.


21. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase ; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul :

22. «Până când, proştilor, veţi iubi prostia ? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia ? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa ?

23. Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.

24. Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte ! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama !


25. Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit.

26. De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,


27. Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.

28. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde ; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,

29. Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,

30. Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.

31. Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor,

32. Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte ;

33. Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme».




Capitolul 2

INVATATURA INTELEPCIUNII.




1. Fiul meu, de vei primi poveţele mele şi sfaturile mele de le vei păstra,

2. Plecându-ţi urechea la înţelepciune şi înclinând inima ta spre bună chibzuială,


3. Dacă vei chema prevederea şi spre buna-cugetare îţi vei îndrepta glasul tău,

4. Dacă o vei căuta întocmai ca pe argint şi o vei săpa ca şi pe o comoară,


5. Atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu,

6. Căci Domnul dă înţelepciune ; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea ;

7. El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi ; El este scut pentru cei ce umblă în calea desăvârşirii ;

8. El păzeşte căile dreptăţii şi pe cărarea celor cuvioşi ai Lui stă de veghe.

9. Atunci tu vei înţelege dreptatea şi buna judecată, calea cea dreaptă şi toate potecile binelui.

10. Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău,

11. Când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi,

12. Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună,

13. De cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase,


14. De cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortochiate,

15. Ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe.

16. Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia, de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare,

17. Care lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită de legământul Dumnezeului ei,

18. Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad ;

19. Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi niciunul nu mai află cărările vieţii.

20. Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni şi păzeşte cărările celor drepţi,


21. Căci cei drepţi vor locui pământul şi cei fără de prihană vor sălăşlui pe el ;

22. Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei necredincioşi vor fi smulşi de pe el.