PILDELE LUI SOLOMON

CAP. 9
CHEMAREA PRIETENEASCA A INTELEPCIUNII.

1. Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,



2. A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.



3. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii :

4. «Cine este neînţelept să intre la mine !» Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice :



5. «Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.



6. Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii !»



7. Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.

8. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască ; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.



9. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept ; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.



10. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.



11. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.



12. Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.

13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,

15. Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată :

16. «Cine este neînţelept să intre la mine !» Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice :

17. «Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun».



18. Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).


CAP. 10

DREPTATEA.

1. Pildele lui Solomon. Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.



2. Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege ; numai dreptatea scapă de la moarte.



3. Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept ; însă el respinge lăcomia celor fără de lege.



4. Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii.


5. Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.

6. Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege.

7. Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat.



8. Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui.



9. Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.

10. Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare ; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.



11. Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.

12. Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.



13. Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea ; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă.

14. Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.


15. Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită ; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor.



16. Agonisita celui drept este spre viaţă ; roadele celui fără de lege spre păcat ;

17. Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte.


18. Cel care ascunde ura are buze mincinoase ; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.

19. Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.



20. Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.

21. Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.



22. Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor.

23. Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase ; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput.

24. De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte.

25. Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită.

26. Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă.

27. Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini.


28. Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.


29. Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi.

30. Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul.



31. Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.



32. Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea.