Pildele lui Solomon

CAP. 17

CEARTA SI VRAJBA.

Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.


2. Un slujitor înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine ; acela va împărţi moştenirea cu fraţii.


3. În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul.

4. Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea.

5. Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui ; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.



6. Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor.


7. Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase.


8. Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are ; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin.


9. Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.


10. Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun.


11. Omul rău aţâţă răzvrătirea ; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui.


12. Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.


13. Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui.



14. Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer) ; înainte de a se aprinde, dă-te la o parte !


15. Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.


16. Ce folos aduc banii în mâna celui nebun ? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.


17. Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate.


18. Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui ; el se pune chezaş pentru aproapele lui.



19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul ; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina.


20. Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă şireată dă peste necaz.



21. Cel ce dă naştere unui nebun va avea o mare supărare şi părintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte.


22. O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele.


23. Nelegiuitul primeşte daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată cărările dreptăţii.


24. Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.



25. Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica lui.



26. Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept.


27. Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput.


28. Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept ; când închide gura este asemenea unui am cuminte.




CAP. 18
PRIETENIA SI INFRANAREA LIMBII1

1 Cel ce se ţine deoparte caută să-şi mulţumească pornirea pătimaşă ; împotriva oricărui sfat înţelept se porneşte.

2. Celui nebun nu-i place înţelepciunea, ci darea pe faţă a gândurilor lui.


3. Când vine cel nelegiuit, vine şi defăimarea şi o dată cu ruşinea şi batjocura.


4. Vorbele (ieşite) din gura omului sunt ape fără fund ; izvorul înţelepciunii este un şuvoi care dă peste maluri.


5. Nu este bine să cauţi la faţa celui fără de lege şi să nu faci dreptate celui drept la judecată.



6. Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări !


7. Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi buzele lui sunt un laţ pentru sufletul lui.


8. Vorbele defăimătorului sunt ca nişte mâncări alese ; ele coboară în cămările pântecelui.


9. Omul lăsător pentru lucrul lui e frate cu cel care dărâmă.


10. Turn puternic este numele Domnului ; cel drept la el îşi află scăparea şi este la adăpost.



11. Averea celui bogat este o cetate tare pentru el, iar în închipuirea lui ca un zid înalt.


12. Înaintea prăbuşirii vine trufia inimii, iar înaintea măririi merge umilinţa.


13. Cel ce răspunde la vorbă înainte de a fi ascultat-o este nebun şi încurcat la minte.


14. Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie, cine-l va ridica ?


15. O inimă pricepută dobândeşte ştiinţă şi urechea celor înţelepţi umblă după iscusinţă.


16. Darul adus de un om îi lărgeşte (calea lui) şi-l poartă înaintea celor mari.


17. Pârâtul pare că are dreptate în pricina sa, iar când vine pârâşul, atunci se ia la cercetare.


18. Sorţul face să înceteze sfada şi hotărăşte între cei puternici.


19. Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată.


20. Din rodul gurii omului se satură pântecele lui ; din ceea ce dă buzele lui se îndestulează.


21. În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei.


22. Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare preţ şi dobândeşte dar de la Dumnezeu.



23. Săracul vorbeşte rugător, iar cel bogat răspunde cu îndrăzneală.


24. Sunt prieteni aducători de nenorocire ; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.